Traia odata un imparat...Violet Imparat. Era un imparat luminat cu o chelie foarte stralucitoare, cea mai stralucitoare chelie din regatul sau violet. Regatul Violet, dupa cum ii zice numele era albastru, albastru pur nu orice fel de albastru. Acest regat era unul foarte infloritor fiind cel mai tare din parcare. Oamenii de aici erau foarte muncitori, totul era senzational, incredibil, magnific, mirific, bombastic, fantastic, mirobolant, fantasmagoric chiar, iarba era in permanenta verde, graul, porumbul, cartofii, maltul, hameiul si apa curat ca lacrima erau la tot pasul. Era asa infloritor incat si iarna era blanda.
Toate astea se datorau bineinteles Imparatului Violet care avea multi asi sub maneca si multe arme secrete de care se folosea pentru a face regatul si poporul sa fie infloritoare si sa straluceasca ca soarele sfant de pe cer, vorba unui cioban (titlu nobiliar din regat) detinator de stele in Carpati. Insa imparatul nostru avea o arma secrete, o arma pe care toti o vroiau dar niciun dusman de-al sau nu stia cum sa dea de ea.
Cu toate ca regatul nostru era aproape perfect locuitorii acestui regat erau impartiti in mai multe categorii, dupa cum vine: tiganii, unii ii considerau ultimii oameni dar unii dintre ei erau destul de instariti datorita unor "afaceri" bine gandite; manelarii, sunt o combinatie proasta si nefericita intre tigani si violeti (locuitorii regatului Violet); bozgorii; oamenii normali, care erau din ce in ce mai putini si in fine cei bogati. Categoria de mijloc din acest regat nu prea exista datorita faptului ca cei care fusesera la conducerea regatului inaintea lui Violet Imparat avusesera "grija" sa faca in asa fel incat sa nu mai exista, iar Violet Imparat continuase si el si acolitii sai aceasta politica. Ar mai exista ceva categorii dar trecem peste ele pentru ca scriitorul acestui basm, basm care va deveni cel mai bun din istoria istoriilor omenirii, nu are chef sa le mai enumere deoarece, se pare ca in regat dusmanii imparatului isi fac simtita prezenta, afara incepand sa ninga, nu ca-n basme cum sigur ati crede ci ca-n telenovele. Afara ninge!
Va continua...
Cu stima si respect a voastra caricatura umana.
duminică, 28 februarie 2010
Calu' Mort
Intru eu pe messenger si la scurt timp intra si un amic pe mine. Nu imi zisese nimic doar imi daduse un link ce facea trimitere catre un articol de pe EVZ.ro despre un bar din Rosiorii de Vede, si dupa parerea mea cam cel mai tare bar din Russenart (unul dintre vechile nume ale orasului Rosiorii de Vede). Articolul se numeste "<Calu' Mort> dă semne de viaţa" si zice cam asa:
INSPIRAŢIE. Pentru că oamenii „trag” mai cu spor la crâşme inedite, patronii inventează nume care mai de care mai „îndrăzneţe”. Strategia pare să dea roade, iar cu această ocazie publicul este fidelizat.
Singurele mici afaceri din domeniul alimentar care dau semne de viaţă în această perioadă sunt cele care atrag publicul consumator prin mijloace inedite. Unul dintre acestea este „marketingul denumirilor ciudate”.
Încă din cele mai vechi timpuri, hanurile şi crâşmele aveau nume neaoşe, inspirate din întâmplări sau locuri reale. Un exemplu în acest sens este barul „Dead Horse” din Roşiorii de Vede, cunoscut mai degrabă drept „Calu’ Mort”. De-a lungul timpului a avut mai mulţi proprietari. Pe vremea când era o cârciumă de căruţaşi era un adevărat loc de întâlnire, fiind cunoscută atât în Roşiori, cât şi în satele din jur.
Din 2008, cârciuma a fost redeschisă de un alt patron, devenind bar modern cu internet wireless şi muzică rock, iar numele „Calu’ Mort” s-a transformat în „Dead Horse”. Clienţii, din căruţasi, au devenit rockeri, skateri. Cu toate acestea, dacă întrebi în Roşiori de barul „Dead Horse”, e posibil să nu se ştie despre ce vorbeşti. Dacă întrebi de „Calu’ Mort”, orice taximetrist te duce acolo cu ochii închişi.
Fidelizare la botu’ calului
„Legenda acestui loc se întinde în urmă cu mai mulţi ani. Un ţăran a venit cu calul la târg. Cum a ajuns foarte devreme, iar cârciuma era deschisă, a intrat să bea ceva, ca să se încălzească. În cârciumă erau lăutari, petrecere, muzică bună, astfel că ţăranul a plecat câteva ore mai târziu pe trei cărări, uitând de calul care rămăsese legat. Când şi-a amintit el, după câteva zile, era prea târziu: calul murise de foame şi de sete, legat la cârciumă. Patronii barului «au exploatat» acest nume, beneficiind de avantajele legendei”, povesteşte Gelu Jilavu, actualul patron al locului.
Deşi crâşma nu se diferenţiază de una banală, de cartier, făcută din tablă, Jilavu declară că numele inedit al locului a atras mereu clienţi, iar mulţi dintre aceştia i-au rămas fideli. Sursa: Evz.ro
Am incheiat citatul. Avand in vedere ca barul a prins chiar bine la public (rockeri, skateri, betivi notorii sau oameni normali?? ) , barul are si blog si grup pe Yahoo asta in cazul in care intereseaza pe cineva. Pentru mai multe detalii daca ajungeti in Rosiorii de Vede duceti-va la Calu Mort sa beti o bere si sa ascultati o muzica buna.
Cu stima si respect a voastra caricatura umana!
Singurele mici afaceri din domeniul alimentar care dau semne de viaţă în această perioadă sunt cele care atrag publicul consumator prin mijloace inedite. Unul dintre acestea este „marketingul denumirilor ciudate”.
Încă din cele mai vechi timpuri, hanurile şi crâşmele aveau nume neaoşe, inspirate din întâmplări sau locuri reale. Un exemplu în acest sens este barul „Dead Horse” din Roşiorii de Vede, cunoscut mai degrabă drept „Calu’ Mort”. De-a lungul timpului a avut mai mulţi proprietari. Pe vremea când era o cârciumă de căruţaşi era un adevărat loc de întâlnire, fiind cunoscută atât în Roşiori, cât şi în satele din jur.
Din 2008, cârciuma a fost redeschisă de un alt patron, devenind bar modern cu internet wireless şi muzică rock, iar numele „Calu’ Mort” s-a transformat în „Dead Horse”. Clienţii, din căruţasi, au devenit rockeri, skateri. Cu toate acestea, dacă întrebi în Roşiori de barul „Dead Horse”, e posibil să nu se ştie despre ce vorbeşti. Dacă întrebi de „Calu’ Mort”, orice taximetrist te duce acolo cu ochii închişi.
Fidelizare la botu’ calului
„Legenda acestui loc se întinde în urmă cu mai mulţi ani. Un ţăran a venit cu calul la târg. Cum a ajuns foarte devreme, iar cârciuma era deschisă, a intrat să bea ceva, ca să se încălzească. În cârciumă erau lăutari, petrecere, muzică bună, astfel că ţăranul a plecat câteva ore mai târziu pe trei cărări, uitând de calul care rămăsese legat. Când şi-a amintit el, după câteva zile, era prea târziu: calul murise de foame şi de sete, legat la cârciumă. Patronii barului «au exploatat» acest nume, beneficiind de avantajele legendei”, povesteşte Gelu Jilavu, actualul patron al locului.
Deşi crâşma nu se diferenţiază de una banală, de cartier, făcută din tablă, Jilavu declară că numele inedit al locului a atras mereu clienţi, iar mulţi dintre aceştia i-au rămas fideli. Sursa: Evz.ro
Am incheiat citatul. Avand in vedere ca barul a prins chiar bine la public (rockeri, skateri, betivi notorii sau oameni normali?? ) , barul are si blog si grup pe Yahoo asta in cazul in care intereseaza pe cineva. Pentru mai multe detalii daca ajungeti in Rosiorii de Vede duceti-va la Calu Mort sa beti o bere si sa ascultati o muzica buna.
vineri, 19 februarie 2010
LUPTA, STEAUA!
Stiu ca am tot pus clipuri pe blog in ultima vreme si ca am cam uitat sa scriu dar am mai zis ca uneori niste clipuri si/sau niste poze fac mai mult decat niste cuvinte...scrise de o caricatura umana. Oricum sper sa postez zilele astea, asta daca nu o sa-mi fie lene si daca o sa am timp si inspiratie.
Vizionare placuta!
Clip preluat de pe site-ul suporterilor stelisti, adica de aici. LUPTA, STEAUA!!
Cu stima si respect a voastra caricatura umana.
Vizionare placuta!
Clip preluat de pe site-ul suporterilor stelisti, adica de aici. LUPTA, STEAUA!!
Cu stima si respect a voastra caricatura umana.
joi, 11 februarie 2010
Vreme de cacat, intr-o tara de cacat...
...deci nu ne-am facut de ras. Cam despre asta e vorba in ultime zile sau in ultimele saptamani in Romania (in special in Bucuresti). Fraza asta "vreme de cacat, intr-o tara de cacat, deci nu ne-am facut de ras" se potriveste de minune cu actualitatea din Romania. Vedeti voi, vremea, la propriu, chiar e de cacat. Ba ninge, ba ploua, ba e frig, ba e mai cald nitel, e mocirla, troiene de zapada la tot pasul, bate vantul, ce mai e urat rau afara. Dar vremea asta o sa treaca si o sa vina primavara si vara si afara o sa fie cald si lumea o sa prinda viata, o sa puta (mai ales la propriu) si cei care ne conduc or sa inceapa sa faca treaba, o sa fie asa frumos...o sa fie pe dracu. Acum vine partea "frumoasa" pentru ca putem sa privim "vremea" si cu sens figurat, pentru ca in tara noastra cea de toate zilele, adica "The land of choice", e o vreme foarte grea pentru majoritatea romanilor, salarii mici, preturi mari, scumpiri peste scumpiri, demiteri fara numar, fara cifre, fara litere, fara nimic. Cel mai trist, cum am mai zis-o, e faptul ca poporul miroase si mananca tot cacatul asta pe care-l transmit alesii nostrii, si nu numai, prin mass-media. Ideea e ca nu trebuie sa ne mai mire nimic din ce se intampla. Vad pe la televizor, lume mirata de tot felul ce chestii care sunt de fapt normale pentru tara asta anormala. Traim intr-o tara de cacat, cu o vreme de cacat, cu conducatori de cacat, oameni de cacat (manelari, cocalari, pitzipoance, tigani, dinamovisti, rapidisti etc), drumuri de cacat s.a.m.d. Putine lucruri mai sunt in culori in tara asta, si dupa ce ca sunt putine nici nu stim sa le valorificam si sa le punem in lumina, dar cred ca ne-am obisnuit cu asta, nu?
Cu stima si respect a voastra caricatura umana!
Cu stima si respect a voastra caricatura umana!
joi, 4 februarie 2010
Mama natura dezlantuita
Avand in vedere ca mi-a fost lene, imi este si o sa-mi fie lene sa scriu ceva pe blog zilele astea, prefer sa pun niste clipuri, care fac mai mult decat niste cuvinte...
Bonus: melodia Mother Earth de la Within Temptation care e geniala!
Asculta mai multe audio Muzica
Bonus: melodia Mother Earth de la Within Temptation care e geniala!
Asculta mai multe audio Muzica